luni, 4 aprilie 2011

7 lunite...

au trecut 7 luni iubita mea de cand nu mai esti cu mine...imi pare asa rau ca nu am putut ajunge la cimitir la tine.a venit insa tata si bunica si au facut curat si au aprins candeluta pt tine..te iubescte mama mult ingeras drag

marți, 8 martie 2011

Blocajul in trauma

Cand va cufundati în tristete
Asa cum am mai spus, majoritatea oamenilor se vindeca de tristete. Cateodata stagnati sau drumul dumneavoastra prin tristete ia o directie neconstructiva. Tristetea netraita a pierderilor trecute ne poate ingreuna acum doliul. Ea poate sa devina cronica si veti avea sentimentul ca nu mai aveti puterea sa gasiti nicio iesire din tristetea care va apasa. Atunci trebuie sa priviti mai aproape care este rezolvarea.
Pentru a primi indicatii pentru stagnarea dumneavoastra va puteti orienta catre cinci misiuni ale persoanei indoliate (patru dintre ele conform J. William Wordens Consiliere şi Terapie in cazuri de doliu, urmatoarea am inserat-o pe baza experienţei mele cu cliente si parinti indoliati). In „sursa dumneavoastra de energie” (sau in natura) puteti sa va intrebati care este locul dumneavoastra vis-a-vis de aceste misiuni, ce va ramane de facut si ce/cine va poate ajuta. Pentru a va vindeca, nu trebuie sa ignorati nimic.
Misiuni neterminate
1. Sa intelegeti si sa acceptati realitatea pierderii
Pentru oamenii care nu au amintiri cu copilul lor si pe care nu l-au vazut, aceasta prima misiune este grea. Cateodata, parintii cred chiar si dupa cativa ani ca visasera numai. Este greu sa ne despartim de cineva de la care nu ne-am luat ramas-bun. Urmarea este refuzul de a accepta realitatea sau negarea mortii.
In cazul in care copilul dumneavoastra nu are inca un nume puteti sa va gandiţi acum ce nume doriti sa ii dati.
Poate doriti sa cantati numele, numai incet pentru dumneavoastra insiva sau tare in natura, in diferite moduri si in diferite tonuri. Va veti auzi cantand.
Daca nu stiti unde este îngropat copilul dumneavoastra, puteti face investigatii.
Daca deplangeti pierderea in izolare, acum este momentul sa incepeti sa vorbiti. Puteti sa cautati oameni carora doriti sa le povestiti intamplarea dumneavoastra, poate un grup de sprijin. Puteti incepe acest proces si mai tarziu.
Puteti face eforturi sa va imaginati copilul dumneavoastra si sa intrati in contact cu el. Puteti reveni la realitate treptat si apoi sa va luati ramas-bun.
Va intrebati ce poate sa va mai ajute acum sa infruntati realitatea pierderii copilului dumneavoastra.

2. Trairea si acceptarea durerii pierderii si a altor sentimente
Din aceasta categorie face parte, bineinteles, trairea tuturor sentimentelor. Daca oamenii doresc sa se afunde in tristete, acest lucru se intampla des, deoarece furia si vina sunt oprimate. Insa pentru multi, trairea durerii este grea.
Puteti sa va intrebati cum puteti impiedica exprimarea si trairea sentimentelor dumneavoastra si ce mecanism de respingere sa dezvoltati.
Va puteti permite sa parcurgeti inca o data si sa percepeti tot ce are legatura cu pierderea. Este bine sa vorbiti cu familia/prietenii dumneavoastra despre intentia dumneavoastra pentru a primi intelegere si sprijin.
Va intrebati ce va poate ajuta acum pentru a va exprima sentimentele.

3. Adaptarea pas cu pas la o viata fara bebelusul dumneavoastra
Daca nu reusiti sa va adaptati la o viata fara copilul dumneavoastra, acest lucru se va reflecta in lipsa continua de ajutor si in retragerea din mediul dumneavoastra.
Va puneti intrebarea, ce va impiedica sa va adaptati la situatia schimbata (de ex. ganduri neconstructive) si ce puteti face ca acest lucru sa fie posibil?

4. Cautati sensul
Oamenii care nu reusesc sa dea un sens experientei lor, care ulterior se transforma intr-un nou sens al vietii, raman deseori cu resentimente si cauta motive de cearta. Cei carora li se intampla contrariul traiesc deseori un sentiment de schimbare. Sensul se manifesteaza inevitabil cand cautati profunzimea procesului dumneavoastra.
Dialogarea, vizualizarea, pictarea in imagini si povestirea experientei dumneavoastra poate constitui un ajutor, la fel si meditatia, rugaciunea, exercitiile spirituale si o lucrare scrisa.
5. Deveniti liberi pentru noi legaturi
Daca nu indepliniti aceasta misiune nu veti indrazni sa formati legaturi noi. Motivele pot fi ambivalenta precedenta, sentimentele de vina sau modelul de gandire irationala, neconstructiva. Intrebati-va ce va impiedica sa formati noi legaturi sau noi activitati cu un sentiment bun si fara vina.

Formulati ganduri pozitive

Gandurile dumneavoastra sunt pietrele de temelie pentru realitatea in care traiti si influenteaza in mare masura sentimentele si actiunile dumneavoastra. Atitudinea dumneavoastra vis-a-vis de viata, moarte si suferinta va pune amprenta pe experienta traita. In cazul in care considerati ca suferinta si bucuria apartin in egala masura vietii si ca traiti o experienta grea, atunci veti trai curajos toate sentimentele asociate acesteia. Daca sunteti convinsi ca va veti vindeca intr-un final de durere si ca veti progresa in dezvoltarea umana, atunci veti putea accepta mai bine pasii de-a lungul drumului. Contactul cu alti oameni care parcurg impreuna cu dumneavoastra drumul tristetii va poate ajuta sa credeti ca veti reusi.
Daca doriti sa va cunfundati in durere, puteti constientiza mesajul dumneavoastra interior referitor la tristete, facand un „inventar” al convingerilor dumneavoastra intr-un jurnal sau pe o foaie de hartie, asa cum motiveaza Judy Tarelbaum in cartea sa Curajul de a fi indurerat. Unele ganduri va pot tine strans in starea de tristete. Convingerile dumneavoastra pot fi:
Nemanifestarea sentimentelor, stoicismul – reprezinta un semn de tarie.
Aceasta nu e o pierdere dreapta – copilul meu nu a trait inca.
Altii au indurat mult rau.
Nu poti trece peste o astfel de pierdere.
Cu cat sunt mai mult indoliat, cu atat mi-am iubit mai mult copilul.
Aceasta pierdere e o pedeapsa pentru nedreptatile comise – cu cat va merge mai rau acum, cu atat mai mult veti avea remuscari pentru „pacatele” dumneavoastra.
Persoanele indoliate trebuie sa arate prost.
Persoanele indoliate nu trebuie sa simta bucurie.
Mai bine uitam totul foarte repede.
Cu tristetea ne descurcam singuri.
Daca voi mai avea un copil, voi fi infidel copilului meu decedat.
Furia este un sentiment nepotrivit.
Doliul este o experienta omeneasca normala.
Exprimarea sentimentelor este sanatoasa.
Pot sa ma ajut singura daca am nevoie.

Dupa un timp veti citi inca o data ce ati scris si veti vorbi despre asta impreuna cu partenerul/partenera sau prietenii dumneavoastra. Reflectati:
Ce efect au avut aceste convingeri interioare in viata dumneavoastra?
Ce mesaje au fost si sunt de ajutor pentru dumneavoastra?
Ce doctrine lucreaza impotriva vindecarii dumneavoastra?

Vis-a-vis de mesajele negative, nocive pentru dumneavoastra, veti pune in ordine ganduri personale pozitive cu ajutorul carora veti vrea sa stimulati vindecarea:
Am voie sa simt ceea ce simt.
Am curajul sa ma predau sentimentelor mele.
Am puterea sa traiesc aceasta experienta.
Am infruntat si alte situatii grele in viata mea, o sa reusesc si de data asta.
Chiar si atunci cand sentimentele mele imi sunt total straine, stiu ca sunt normale pentru oamenii tristi.
Tristetea inseamna o munca interioara foarte mare si trebuie sa fiu bun cu mine in acest timp.
Imi acord timpul de care am nevoie.
Este in regula daca sunt geloasa pe mamele cu copii.
Ma voi descurca cu aceasta experienta.
Sunt trista. Nu: Tristetea m-a doborat.

Veti citi de mai multe ori pe zi mesajele pozitive sau va veti inregistra pe o caseta (insotita de o muzica meditativa) pe care o veti asculta regulat pentru a reprograma spiritul dumneavoastra. Veti lipi un biletel cu aceste mesaje pe oglinda sau pe frigider. Daca nu mergeti inainte, puteti stabili constient gandurile dumneavoastra pentru a formula scopuri si ceea ce puteti face pentru a iesi din starea de tristete si pentru a va indrepta spre o noua directie.
Daca nu reusiti sa va reveniti singuri este necesara cateodata apelarea la ajutor terapeutic, in special cand se suprapun mai multi factori agravanti (de ex. pierderea despre care evitati sa vorbiti, intamplari subite, pierderi neacceptate, mai multe pierderi in intr-un timp scurt). Acolo puteti primi ajutor, puteti recupera ce ati pierdut si rezolva sarcinile nerezolvate pentru a va putea lua cu adevarat ramas-bun. Cand va reprimati mai mult timp tristetea, puteti activa si trai multi ani mai tarziu sentimentele reprimate.

Cand este necesar ajutorul terapeutic?

In continuare este prezentat un rezumat al acelor simptome care fac recomandabil ajutorul terapeutic (de Sr. Jane Marie Lamb dupa J. William Worden):
Cele cinci misiuni ale persoanei indoliate nu sunt rezolvate
Tristete intensa in momentul in care vorbiti despre pierdere, desi au trecut ani
Reactie de tristete excesiva la intamplari nesemnificative
Parintii nu golesc mult timp camera bebelusului
Impulsuri de autodistrugere (de ex. abuzul de alcool, de droguri, bulimie, pericol de sinucidere)
Fobie continua referitoare la boala sau moarte
Dusmanie continua, furie sau manie reprimata, ceea ce conduce la un comportament „de lemn”
Simptome de depresie de la 18 pana la 24 de luni
Ineficienta in zilele obisnuite de la 18 pana la 24 de luni
Neglijenta grosolana continua a relatiilor sociale
Nepotrivirea la nici o situatie este perceptibila
Tema pierderii intervine intotdeauna in discutii
Respect extrem de scazut de sine
Probleme continue cu partenerul (invinuiri, ranchiuna)
La copii: randament scazut la scoala si comportament continuu agresiv, ostil, balbaiala, precum si comportament continuu regresiv (de ex. comportament de bebelus, enurezis s.a.)

luni, 7 martie 2011

In seara asta am vazut poza unei fetite minumate care iti poarta numele...as da orice sa te vad si pe tine...

marți, 1 martie 2011

joi, 24 februarie 2011

Sentimentul de vinovatie

Impreuna cu deceptia si furia, sentimentul de vinovatie vine de la ideea ca dumneavoastra sunteti cea care isi controleaza viata in totalitate. Atunci cand sunteti insarcinata aveti foarte mare grija de dumneavoastra, in ideea ca daca esti sanatoasa, daca urmezi sfatul medicului, daca eviti sa consumi substante periculoase si daca supraveghezi fiecare miscare a copilului tau vei naste un copil sanatos. Atunci cand in sfarsit aveti un copil sanatos jurati ca va veti rasfata si proteja copilul atata timp cat veti trai. Atunci cand soarta va surprinde in mod tragic e posibil sa va intrebati daca a fost ceva ce ati facut sau ce nu ati facut, ceva care sa fi contribuit la problemele copilului dumneavoastra. E normal sa va simtiti responsabila de bunastarea copilului. Din cauza faptului ca acel copil a facut parte din trupul dumneavoastra si s-a aflat sub protectia dumneavoastra e posibil sa va imaginati ce ati fi putut face sa impiedicati aparitia acestor probleme. In momentul cand aveti impresia ca dumneavoastra detineti intregul controlajungeti sa va enervati usor pe propria persoana atunci cand lucrurile merg prost.
"Prima mea reactie a fost desigur "Ce am facut? Stiu ca sunt resposabila pentru asta, si ce ar fi putut sa fie totusi? Asa ca m-am simtit vinovata, dar nu stiam cum sa-mi depistez vina pentru ca nu-mi dadeam seama ce facusem. A existat chiar un medic pediatru deosebit care m-a chemat la cabinet dupa o luna si jumatate doar ca sa se asigure ca nu ma simteam vinovata. Chiar si neonatologul si ginecologul continuau sa-mi demonstreze si sa-mi spuna M-au ajutat sa ma conving." - Sarah
"M-am simtit fie ca si cum facusem ceva ca sa merit moartea copilului meu, fie ca si cum am facut ceva din punct de vedere fizic care sa fi dus la pierdere, sau ca era ceva in neregula cu mine, ceva ce ei nu au observat... Am avut sentimentul de vinovatie pe care il are orice parinte atunci cand se intampla ceva cu copilul sau. Esti responsabil pentru acel copil si se presupune ca il protejezi si ca ai grija de el si m-am simtit ca si cum nu mi-am facut datoria."-Jessie
Chiar si atunci cand medicul va asigura ca nu ati fi putut schimba nimic sau chiar daca stiti ca pierderea copilului nu e din vina dumneavoastra este posibil sa va criticati comportamentul crezand ca ati fi putut face ceva...

E normal sa simti ca...

Este normal sa va simtiti "protectoare" fata de corpul copilului.
Desi dureroase, deciziile privind corpul copilului va pot oferi sansa de a face demersuri/ritualuri/gesturi care au o semnificatie pentru dumneavoastra. Daca aveti regrete constientizati-le, constientizati-va durerea.
Este normal sa simtiti ca innebuniti; o astfel de durere e o experienta care poate duce la nebunie.
Este normal sa va simtiti usurata. Durerea anticipata (inaintea nasterii sau inainte ca moartea sa aiba loc) va poate da posibilitatea de a va pregati pentru moartea copilului dumneavoastra.
Este normal sa simtiti o usurare in leganatul copilului, faceti lucruri care va vor permite sa va amintiti de copilul dumneavoastra si sa il simtiti aproape.
Este normal sa va amintiti si sa jeliti pierderi din trecut; constientizand aceste pierderi va poate ajuta sa faceti fata mortii copilului dumneavoastra.
Este normal sa fiti iritabila/nervoasa; incercati sa limitati acest stres, gasind modalitati constructive de a va descarca, implicandu-va in activitati relaxante.
Este normal sa fiti fericita uneori; bucurati-va si lasati durerea deoparte.
Este normal sa va simtiti singura/izolata; inconjurati-va de cei carora le pasa.
Este normal sa fiti nerabdatoare cu durerea; Acordati-va timp, permiteti-va sa aveti si zile grele.
Este normal sa aveti idei de sinucidere; imaginandu-va intilnirea cu copilul dumneavoastra si veti reusi sa depasiti acele momente, insa cereti ajutor (de specialitate) daca aveti planuri concrete de sinucidere pentru ca, daca ati ajuns in acest stadiu, sunteti in mare pericol.
Este normal sa va ginditi des la copilul dumneavoastra; retraind amintirile pe care le aveti cu copilul dumneavoastra, va poate ajuta sa va adaptati progresiv acestei pierderi.
Este normal sa simtiti prezenta copilului dumneavoastra; credinta ca el exista "altundeva" va va reconforta.
Este normal sa simtiti ca v-ati schimbat, ca sunteti cu totul alta persoana; multi parinti se maturizeaza emotional in urma unei astfel de experiente dureroase.
Este normal sa va asteptati sa va simtiti mai bine dupa o anumita perioada, dar acordati-va timpul necesar pentru durere, fara sa calculati cite luni sau citi ani au trecut.

Durerea unei mame...

Inainte, in timpul sau dupa disparitie, vorbitul despre copilul pierdut trebuie privit ca fiind pentru mamele de ingeri o oportunitate de a-si arata dragostea si de a aduna amintiri ale copilului lor. Discutia despre copilul pierdut cu o persoana care stie sa asculte are un efect terapeutic. Faptul ca mamele se simt triste, nervoase, neajutorate sau singure, trebuie considerate de acum incolo reactii normale, asociate procesului de suferinta.
Suferinta este o reactie normala care apare in urma pierderii unei sarcini si este un proces fizic si afectiv extenuant. E foarte important ca mamele sa isi exprime suferinta si sa aiba parte de sprijinul necesar in aceasta perioada dificila. Acest proces dureaza mai mult decat cred multi dintre oameni, e nevoie de sase luni, un an sau de mai mult pana cand durerea si preocuparea de aceasta pierdere incep sa dispara. Dar de uitat, nu se uita niciodata!
"Intr-adevar sa nasti un copilas este cel mai minunat lucru de pe pamant. Acum sunt mami de ingeras si de cate ori imi arde sufletul ma gandesc ca ea este intr-un loc fara durere si suspinare si ii este foarte bine acolo si ma mai gandesc la ce a scris o alta mami de ingerasi (redau cat imi aduc aminte): In ceruri erau multi ingerasi care tineau in mana o lumanare si erau minunati si veseli. Era insa un ingerasi printre ei care era trist si avea lumanarea stinsa. L-au intrebat de ce este trist si el le-a raspuns ca mami a lui plange de tristete si lumanarea lui se stinge mereu...si si-ar dori ca mami sa nu mai planga ca sa fie si el fericit ca ceilalti ingeras.Aceasta povestioara imi mai da uneori puterea sa inteleg ca ingerasii nostrii sunt linistiti intr-un loc minunat."EMMA

DESPRE NECAZUL UNOR PĂRINŢI CE SI-AU PIERDUT COPIII

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră! De întristat, nu aveţi cum să nu vă întristaţi. Este un lucru atât de firesc, încât şi Domnul, Care pretutindenea este, văzând suferinţa voastră, nu va fi jignit de faptul că întâmpinaţi cu durere în inimă ceea ce El - bineînţeles, din dragoste faţă de voi - a binevoit să vă trimită. Aşadar, întristaţi-vă, dar cu măsură, precum Iov. Lui Iov i s-au luat zece copii deodată... Bineînţeles, şi el s-a întristat, dar n-a lăsat întristarea sa să se reverse peste măsură, ci a biruit-o prin seninătatea cea născută din încredinţarea în voia lui Dumnezeu. „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat", încorda-ţi-vă şi Dumneavoastră să vă înălţaţi la treapta unei asemenea credinţe în Dumnezeu. Dacă nu veţi avea destulă credinţă, strigaţi către Dumnezeu, Care este aproape şi ajută grabnic, iar El vă va plini lipsa. Dumneavoastră înşivă aţi arătat izvorul de unde trebuie să luaţi mângâiere: credinţa în faptul că odraslele voastre se află lângă Dumnezeu în mai bună stare decât erau în braţele Dumneavoastră părinteşti. Ei nu sunt lipsiţi nici de împărtăşirea cu Dumneavoastră, ci vă sunt aproape. Eu cred că sunt foarte miraţi văzând că plângeţi şi se întreabă unul pe altul: „De ce plâng tăticul şi mămica ? Nouă ne e atât de bine. Nu vrem înapoi, ci vrem ca ei să se mute la noi mai repede". Vă sporiţi jalea pentru cei răposaţi şi prin închipuirea înşelătoare a stării lor de după moarte. Vă închipuiţi cum zac în mormânt, cum sunt coborâţi în pământul umed şi întunecat. De fapt, îndată ce sufletul a ieşit din trup, merge pe altă cale. Trebuie să vă închipuiţi sufletele lor „în loc luminat, în loc de răcoare". Iar Dumneavoastră vă chinuiţi aproape degeaba. Binevoiţi a vă linişti puţin câte puţin, până ce vă veţi linişti cu totul. Nu uitaţi nici să înălţaţi mulţumită către Dumnezeu, căci pentru toate se cuvine să mulţumim lui Dumnezeu. Vă doresc deplină reuşită în aceasta. Dumnezeu a toată mângâierea să vă mângâie cu mângâierea Sa părintească. Ce învăţăm de aici ? Trebuie să arătăm atât lui Dumnezeu cât şi oamenilor că nu în desert ni s-au tot repetat adevărurile dumnezeieşti. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă mângâie. Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu, Episcopul TeofanSursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mantuirea in viata de familie, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2004 - pag 32

miercuri, 23 februarie 2011

video

...

Daca tu ai sti ,cu cata dragoste urmaresc pasii tai daca tu ai sti cu cata dragoste usuc lacrimile tale ,daca tu ai sti cu cata iubire te prind de mana,si daca-i sti ca fiecare respir al tau,invie zambetul meu.As vrea sa zbor impreuna cu tine ,si cred ca-ntro zi vom reusi.Eu sunt Ingerul tau,acel inger care in fiecare dimineata te trezeste cu-n pupic,si in fiecare noapte,descchide aripile sale sa-ti incalzeasca inima.Eu sunt ingerul tau cel care nu te va lasa niciodata.Dca tu ai sti cu cata bucurie a-ti stau in brate cand zambesti?daca tu ai sti ca-ti sunt alaturi mereu,cand esti suparata.as vrea sa te vad zambind mereu,MAMA

joi, 10 februarie 2011

Pierderea intr-o sarcina multipla

Parintii care experimenteaza nasterea multipla si pierderea unuia/unora dintre copii pot indura momente urate mai ales atunci cand pot aduce acasa un bebelus. Cand aveti un bebelus supravietuitor este natural sa fiti incantati si sa-l aratati tuturor. Oamenii vor fi fericiti pentru dumneavoastra si pot fi nesiguri despre cum sa reactioneze legat de pierderea dumneavoastra. Shannon scoate in evidenta:
"Nu-i invinovatesc pe oameni ca sunt fericiti pentru noi pentru ca e un lucru asa de complex. Cred ca oamenii gasesc dificil sa spuna "ne pare rau pentru bebelusul dumneavoastra si felicitari, apropos!'".
In plus, ceilalti se pot referi la bebelus cand pentru dumneavoastra el sau ea este de fapt unul dintre gemeni. Gemenii pentru ceilalti vor fi intotdeauna tripletii sau cvintetii pentru dumneavoastra.
Din nefericire, unii oameni se asteapta sau va incurajeaza sa va ingijiti de supravietuitor(i) fara sa plangeti copilul sau copiii care nu au supravietuit. Altii pot chiar sa isi exprime usurarea ca unii sau toti dintre bebelusii multipli au pierit mai devreme in sarcina pentru ca se temeau pentru dumneavoastra, ca trebuia sa purtati asa multi. Daca moartea are loc mai tarziu, o pot considera o binecuvantare din cauza provocarilor emotionale, fizice si financiare ale cresterii mai multor copii. Daca v-ati luptat cu infertilitatea, oamenii va pot spune ca trebuie sa fiti multumiti pentru copiii pe care ii aveti deja. Aceasta lipsa de sensibilitate si sprijin va poate face sa va simtiti izolati, neintelesi si furiosi.
"Oamenii se concentreaza pe faptul ca il avem pe Bradley. Este frustrant. Nu raspund mai niciodata decat sa spun ca da, multumim lui Dumnezeu. Dar ceea ce vreau cu adevarat sa spun este da, suntem cu adevarat norocosi, dar avem de asemenea doua patuturi care asteapta, ne-a incantat ideea de a avea doi copii si abia asteptam doi copii. Am pierdut totusi un copil!" – Shannon
"Uneori oamenii ne trateaza ca si cand tripletii nostri nu au fost reali pentru ca nu au fost cu noi pentru prea multa vreme. Nimeni nu stie ce sa ne spuna. Fiul nostru cel mare este comfortul nostru cel mai mare – dar avandu-l pe el nu ne face sa ne simtim mai bine in legatura cu pierderea lui Cory, Carly si Alex. Imi iubesc fiul mai mult decat orice, dar nu-mi spuneti "cel putin il ai pe el". – Georgia
Mamele care au experimentat diferite tipuri de pierderi raporteaza ca pierderea tuturor bebelusilor dintr-o sarcina multipla este pana la un punct mai usoara decat daca unii supravietuiesc. Cand toti bebelusii mor exista o intelegere mai mare a nevoii mamei de suferinta. Cand unul sau mai multi bebelusi supravietuiesc exista o presiune din toate partile pentru concentrarea pe cel care traieste.
Daca aveti grija de unul sau mai multi frati supravietuitori este important pentru dumneavoastra sa rezistati presiunii de a va considera atat de norocoasa, sau sa va vedeti copilul sau copiii care au murit doar ca un bonus care nu a fost sa fie. Nu-i lasati pe ceilalti sa va convinga sa uitati. Nu bagati in seama supozitiile lor despre cum va simtiti dumneavoastra. Inconjurati-va de oameni care va inteleg si va sprijina in drama prin care treceti. Drept rezultat, poate fi imposibil sa evitati complet judecata si remarcile dure. Asadar cum ii infruntati pe toti? Pana la urma, cand durerea nu va mai fi asa de mare si veti incepe sa acceptati ca decizia pe care ati luat-o a fost cea mai buna, va fi mai usor sa fiti printre ceilalti si sa discutati deschis despre experientele dumneavoastra. Intre timp insa nu trebuie sa va retrageti pana nu va rezolvati dubiile. Trebuie doar sa invatati sa supravietuiti comentariilor celorlalti. Pentru a face aceasta, incercati urmatoarele sugestii:
Incercati sa intelegeti ce ii impinge pe cei care va judeca dur. Multi dintre cei care judeca sunt limitati de o gandire simplista sau de propriile probleme emotive. Pot avea o viziune alb -negru: viata este buna si moartea este rea. Sunt altii a caror capacitate de a rezona se inchide cand aud cuvantul "bebelus". Daca va amintiti aceste lucruri puteti depasi comentariile dure.
Invatati sa nu va pese de remarcile dure. Cand oamenii incearca sa va lectureze, sa va puna la indoiala decizia sau sa va creada suferinta mica, va puteti simti raniti, furiosi sau defensivi. Dar nu este nevoie. Puteti alege ce reactie sa aveti. Puteti sa puneti la inima remarcile dure si sa va simtiti rau sau puteti sa treceti peste ele.
Daca de obicei reactionati puternic in asemenea situatii s-ar putea sa gasiti dificil sa ramaneti calm.
Daca sunteti sensibili la dezaprobarile celorlalti puteti gasi aceste comentarii dificil de ignorat. Mai ales in durerea si dubiile dumneavoastra este normal sa fiti suparati de remarci dure. Dar, prin practica, veti invata sa nu fiti de acord si sa nu tineti seama de judecata celorlalti. Va puteti reasigura spunandu-va "nu conteaza ce cred ei". Asa cum spunea Eleanor Roosevelt "nimeni nu va poate face sa va simtiti inferiori fara permisiunea voastra".
Infruntati-va sentimentele! In timp ce ignorarea remarcilor dure este o aptitudine de valoare, cealalta parte a monedei este sa examinati sentimentele care sunt scoase la iveala. Recunoasteti ca judecata celorlalti va deranjeaza cel mai tare cand nutriti sentimente de dubiu, vina si furie – emotii dureroase pe care probabil incercati sa le evitati. Asa ca atunci cand o remarca va doare, profitati de ocazie sa analizati aceste sentimente pentru a putea trece prin ele. Apoi, in timp, nu veti mai fi hipersensibili la fiecare cuvant. Si cand va veti mai intalni cu judecati care va deranjeaza, nu o veti mai lua asa personal, pentru ca nu va mai declanseaza un ecou de remuscari in interior.
Amintiti-va, nu datorati nimanui o lista de justificari. Nu solicitati aprobarea sau iertarea nimanui. Si nu trebuie sa incercati sa schimbati parerile celorlalti – insistati doar ca ei sa vi le respecte pe ale voastre.
Chiar daca unii oameni nu va accepta decizia, se pot abtine de la a va rani. Daca este necesar, evitati-i pe durata vindecarii.

Ingerasi

Mesaj pentru copii din Lumea Ingerilor














maine e sf teodora.pe iubita mea ar fi chemat-o stefania teodora.maine e si ziua mea de nastere.mi-am dorit enorm o fetita sa ne serbam impreuna...La multi ani ingeras frumos

vineri, 4 februarie 2011

povestea stefaniei

pe data de 07.01.2010 am ramas insarcinata.inca de la inceput au fost probleme.la un control am aflat ca sunt gemeni.la alt control ca sunt tripleti iar la 8 saptamani ca sunt cvadrupli.dr nostru ne-a recomandat reductie embrionara.eu aveam o cezariana cu un an si 4 luni inainte si corpul meu nu ar fi rezistat la o sarcina cu 4 copilasi.a fost cea mai grea decizie din viata mea mai ales ca sotul meu nu a fost deloc alaturi de mine.m-a acuzat ca am luat tratament sa raman gravida si uite ce s-a intamplat in loc sa am rabdare sa raman natural.spunea ca acesti copilasi nu sunt dar de la dumnezeu.mama mea ma sfatuia sa fac avort.ea si o dr la care am mers sa-i cer parerea.nu puteam sa fac asta.am mers la preotul Toma, duhovnicul familiei si i-am povestit.el saracul a cerut ragaz sa vb cu mitropolitul si apoi ne-a chemat sa stam de vb.dr meu imi spusese ca nu voi putea tine sarcina cu 4 , ca 2 sunt in acelasi sac si vor putea iesi cu malformatii.a decis sa reduca pe cei doi din acelasi sac,erau 2 fetite.cu dezlegare de la preot si cu inima oarecum linistita am plecat inainte de Paste la maternitate sa fac reductia.nu va pot spune ce frica am tras.a fost ingrozitor.doar dumnezeu m-a intarit si m-a ajutat sa rezist si pe dr sa reuseasca.reductia inseamna inteparea celor 2 fetite in inima si moartea lor.urmau sa se resoarba pana la nastere. pana aici SUNT O CRIMINALA.mi-am omorat 2 fetite si nu imi voi ierta asta niciodata.dupa reductie si pana la 6 luni a fost o sarcina grea dar dumnezeu ne-a ajutat si a fost bine.la 6 luni au inceput contractiile.pe 06 iulie m-am internat .am stat in spital pana pe 07.09am stat in perfuzii sa nu nasc si dumnezeu m-a ajutat si daca nu se intampla nenorocirea nasteam la termen.asa am nascut la 8 luni.dr meu era in concediu si m-a lasat in grija altuia.acel dr nu a avut grija de mine asa ca pe data de 02.09 la 8 dimineata dr de la vizita mi-a zis ca stefania( asa trebuia sa o cheme) nu mai are puls.am crezut ca e un cosmar.a fost sunat dr meu la 8.30 .stefania avea puls la eco 57 -58 batai/min.voi trai toata viata cu ideea ca se mai putea face ceva dar nu s-a facut.dr meu a zis ca vine el sa ma opereze.am intrat in operatie la 11.tarziu dupa parerea mea.eu cred ca daca isi dadeau interesul stefania era acum in bratele mele.a doua zi dr meu a venit si mi-a zis ca stefania avea cordonul in jurul piciorului de 2 ori si de aceea a murit.in ultimul timp era foarte agitata in burtica.marti seara avea pulsul 137 batai /min deci era ok.totul s-a intamplat joi sau joi noapte.in fiecere zi din viata ma voi gandi ca daca nu dormeam asa profund in seara aceea as fi vazut ca nu misca cu toate ca la gemeni e greu sa spui care misca si care nu.
am refuzat sa o vad si asta e alta durere a mea.am fost lasa si acum regret.nu am ce visa, nu am nici on amintire decat aceasta poza.

Photobucket

am refuzat autopsia si am cerut sa o iau acasa.nasa ei de botez( care urma sa fie) a adus rochitica si cei de la morga au imbracat-o iar sotul meu a ales un frumos sicriu mic si simplu.a fost ingrozitor sa-mi ingrop fetita si sa nu imi pierd mintile.nu puteam pt ca in spital ma astepta sa il aduc acasa , matei, fratele geaman al stefaniei.e dureros sa vb despre ea dar multumesc lui dumnezeu ca il am pe matei si pe andrei fratele lor mai mare.am doi baieti pe pamant si 3 ingerasi fetite in ceruri.cel putin asa imi place sa cred.si acum urmeaza intrebarea mea. e stefania inger sau nu?dar surioarele ei? te iubesc si te voi iubi toata viata mea
Photobucket

http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?p=332421&posted=1#post332421

În prealabil postat de Horhe22
Sunt preot. Spre deosebire de alti respondenti am astfel autorizarea sa-ti dau un raspuns. Nu te supara pe saracul calugar necitit...Pe langa botezul pe care-l stim cu totii, mai exista si alte tipuri:1. Botezul sangelui (valabil in cazul martirilor)2. Botezul dorintei (al aceluia care si-a dorit si din motive obiective nu a reusit sa se boteze)3. Botezul de urgenta care are o randuiala foarte simpla si care il poate savarsi ORICINE (in caz de urgenta); (din nefericire nu s-a intamplat in cazul pruncutului tau).Particular, in cazul tau vad aplicabil "botezul dorintei" deoarece nu ma indoiesc, ca ti-ai fi dorit sa-ti botezi pruncul; Nu mai specifica pe viitor "mort nebotezat" pe pomelnicul dat la altar; tu si Dumnezeu stiti despre cine este vorba. I-ai dorit un nume si trece-l cu numele respectiv. Roaga-te si Sfantului al carui nume il poarta. Fii cu credinta in Dumnezeu si nu te indoi ca Domnul nu-l iubeste. Ritualic inmormantarea pruncilor are un caracter special care denota intrarea lor in rai fara alte oprelisti (adica devin ingerasi); sau cel putin asta inteleg eu. Nu stiu cum ti-as putea alina durerea. Cere-i lui Dumnezeu alt dar (de prunci).Daca doresti mai multe lamuriri contacteaza-ma. alaturi de voi parintele George

joi, 3 februarie 2011

Ce se întâmpla cu sufletele copiilor morti înainte de a se naste?

Copiii morti, daca sunt botezati, devin ingeri. Cei care sunt nebotezati, cei avortati sau morti fără botez, exista si ei! O parere relativa a unor Sfinti Părinti spune ca pruncul avortat “nu ar fi la bine, pentru nebotez, nici la rau, pentru nevinovatie”. Nu ma amestec, noi ii pomenim la proscomidie, stiti, pe “pruncii înainte de vreme”, căci “pruncii înainte de vreme” sunt copiii acestia avortati. Proscomidia e pregatirea liturghiei, unde se transforma painea în trup. Si, înainte de asta, facem o pomenire acolo, vii si morti, toate categoriile de morti…

02.01.2011

la multi ani eterni printre ingeras scumpa mea fetita.mama te iubeste mult .

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

pentru tine....

Au trecut 4 luni de cand nu esti langa noi.imi este atat de dor de tine.sunt zile in care nici nu vreau sa ma trezesc pt ca nu mai pot sa suport atata durere

miercuri, 5 ianuarie 2011

Asa a inceput cosmarul meu

Astazi, fetita mea Stefania Teodora a murit in burtica mamei, in Maternitatea Cuza Voda din Iasi. Ramona era internata de 8 saptamani in maternitate si nu suferea de nimic. Doar de nepasarea medicilor, carora n-am putut sa le dau mai mult.... Baiatul, Matei Alexandru s-a nascut viu si are 2,5 kg. Sper sa supravietuiasca... Matei si Teodora erau gemeni si vietuiau in burtica Ramonei de 36 saptamani...Astept luni rezultatul necropsiei, pentru a afla cauza oficiala a decesului fetitei... Sunt in discutie cu 2 avocati pentru a da in judecata maternitatea... Stiu ca e in zadar, pentru ca medicii au asigurare de malpraxis... Sfatul avocatilor a fost ca, pentru impact mediatic, sa anunt posturile tv, dar nu ma simt in stare de asa ceva... E deja prea mult pentru mine.... si prea putina puscarie pentru ei....
Photobucket

in memoria Stefaniei

http://www.organizatiaemma.ro/node/672

triplets memorial video

In Memory of Ava

In Memory of Baby Ella Rose Cook July 17, 2008

"Born to fly--An Infant's Journey to God" Book Author, Cindy Claussen