Blocajul in trauma

Cand va cufundati în tristete
Asa cum am mai spus, majoritatea oamenilor se vindeca de tristete. Cateodata stagnati sau drumul dumneavoastra prin tristete ia o directie neconstructiva. Tristetea netraita a pierderilor trecute ne poate ingreuna acum doliul. Ea poate sa devina cronica si veti avea sentimentul ca nu mai aveti puterea sa gasiti nicio iesire din tristetea care va apasa. Atunci trebuie sa priviti mai aproape care este rezolvarea.
Pentru a primi indicatii pentru stagnarea dumneavoastra va puteti orienta catre cinci misiuni ale persoanei indoliate (patru dintre ele conform J. William Wordens Consiliere şi Terapie in cazuri de doliu, urmatoarea am inserat-o pe baza experienţei mele cu cliente si parinti indoliati). In „sursa dumneavoastra de energie” (sau in natura) puteti sa va intrebati care este locul dumneavoastra vis-a-vis de aceste misiuni, ce va ramane de facut si ce/cine va poate ajuta. Pentru a va vindeca, nu trebuie sa ignorati nimic.
Misiuni neterminate
1. Sa intelegeti si sa acceptati realitatea pierderii
Pentru oamenii care nu au amintiri cu copilul lor si pe care nu l-au vazut, aceasta prima misiune este grea. Cateodata, parintii cred chiar si dupa cativa ani ca visasera numai. Este greu sa ne despartim de cineva de la care nu ne-am luat ramas-bun. Urmarea este refuzul de a accepta realitatea sau negarea mortii.
In cazul in care copilul dumneavoastra nu are inca un nume puteti sa va gandiţi acum ce nume doriti sa ii dati.
Poate doriti sa cantati numele, numai incet pentru dumneavoastra insiva sau tare in natura, in diferite moduri si in diferite tonuri. Va veti auzi cantand.
Daca nu stiti unde este îngropat copilul dumneavoastra, puteti face investigatii.
Daca deplangeti pierderea in izolare, acum este momentul sa incepeti sa vorbiti. Puteti sa cautati oameni carora doriti sa le povestiti intamplarea dumneavoastra, poate un grup de sprijin. Puteti incepe acest proces si mai tarziu.
Puteti face eforturi sa va imaginati copilul dumneavoastra si sa intrati in contact cu el. Puteti reveni la realitate treptat si apoi sa va luati ramas-bun.
Va intrebati ce poate sa va mai ajute acum sa infruntati realitatea pierderii copilului dumneavoastra.

2. Trairea si acceptarea durerii pierderii si a altor sentimente
Din aceasta categorie face parte, bineinteles, trairea tuturor sentimentelor. Daca oamenii doresc sa se afunde in tristete, acest lucru se intampla des, deoarece furia si vina sunt oprimate. Insa pentru multi, trairea durerii este grea.
Puteti sa va intrebati cum puteti impiedica exprimarea si trairea sentimentelor dumneavoastra si ce mecanism de respingere sa dezvoltati.
Va puteti permite sa parcurgeti inca o data si sa percepeti tot ce are legatura cu pierderea. Este bine sa vorbiti cu familia/prietenii dumneavoastra despre intentia dumneavoastra pentru a primi intelegere si sprijin.
Va intrebati ce va poate ajuta acum pentru a va exprima sentimentele.

3. Adaptarea pas cu pas la o viata fara bebelusul dumneavoastra
Daca nu reusiti sa va adaptati la o viata fara copilul dumneavoastra, acest lucru se va reflecta in lipsa continua de ajutor si in retragerea din mediul dumneavoastra.
Va puneti intrebarea, ce va impiedica sa va adaptati la situatia schimbata (de ex. ganduri neconstructive) si ce puteti face ca acest lucru sa fie posibil?

4. Cautati sensul
Oamenii care nu reusesc sa dea un sens experientei lor, care ulterior se transforma intr-un nou sens al vietii, raman deseori cu resentimente si cauta motive de cearta. Cei carora li se intampla contrariul traiesc deseori un sentiment de schimbare. Sensul se manifesteaza inevitabil cand cautati profunzimea procesului dumneavoastra.
Dialogarea, vizualizarea, pictarea in imagini si povestirea experientei dumneavoastra poate constitui un ajutor, la fel si meditatia, rugaciunea, exercitiile spirituale si o lucrare scrisa.
5. Deveniti liberi pentru noi legaturi
Daca nu indepliniti aceasta misiune nu veti indrazni sa formati legaturi noi. Motivele pot fi ambivalenta precedenta, sentimentele de vina sau modelul de gandire irationala, neconstructiva. Intrebati-va ce va impiedica sa formati noi legaturi sau noi activitati cu un sentiment bun si fara vina.

Formulati ganduri pozitive

Gandurile dumneavoastra sunt pietrele de temelie pentru realitatea in care traiti si influenteaza in mare masura sentimentele si actiunile dumneavoastra. Atitudinea dumneavoastra vis-a-vis de viata, moarte si suferinta va pune amprenta pe experienta traita. In cazul in care considerati ca suferinta si bucuria apartin in egala masura vietii si ca traiti o experienta grea, atunci veti trai curajos toate sentimentele asociate acesteia. Daca sunteti convinsi ca va veti vindeca intr-un final de durere si ca veti progresa in dezvoltarea umana, atunci veti putea accepta mai bine pasii de-a lungul drumului. Contactul cu alti oameni care parcurg impreuna cu dumneavoastra drumul tristetii va poate ajuta sa credeti ca veti reusi.
Daca doriti sa va cunfundati in durere, puteti constientiza mesajul dumneavoastra interior referitor la tristete, facand un „inventar” al convingerilor dumneavoastra intr-un jurnal sau pe o foaie de hartie, asa cum motiveaza Judy Tarelbaum in cartea sa Curajul de a fi indurerat. Unele ganduri va pot tine strans in starea de tristete. Convingerile dumneavoastra pot fi:
Nemanifestarea sentimentelor, stoicismul – reprezinta un semn de tarie.
Aceasta nu e o pierdere dreapta – copilul meu nu a trait inca.
Altii au indurat mult rau.
Nu poti trece peste o astfel de pierdere.
Cu cat sunt mai mult indoliat, cu atat mi-am iubit mai mult copilul.
Aceasta pierdere e o pedeapsa pentru nedreptatile comise – cu cat va merge mai rau acum, cu atat mai mult veti avea remuscari pentru „pacatele” dumneavoastra.
Persoanele indoliate trebuie sa arate prost.
Persoanele indoliate nu trebuie sa simta bucurie.
Mai bine uitam totul foarte repede.
Cu tristetea ne descurcam singuri.
Daca voi mai avea un copil, voi fi infidel copilului meu decedat.
Furia este un sentiment nepotrivit.
Doliul este o experienta omeneasca normala.
Exprimarea sentimentelor este sanatoasa.
Pot sa ma ajut singura daca am nevoie.

Dupa un timp veti citi inca o data ce ati scris si veti vorbi despre asta impreuna cu partenerul/partenera sau prietenii dumneavoastra. Reflectati:
Ce efect au avut aceste convingeri interioare in viata dumneavoastra?
Ce mesaje au fost si sunt de ajutor pentru dumneavoastra?
Ce doctrine lucreaza impotriva vindecarii dumneavoastra?

Vis-a-vis de mesajele negative, nocive pentru dumneavoastra, veti pune in ordine ganduri personale pozitive cu ajutorul carora veti vrea sa stimulati vindecarea:
Am voie sa simt ceea ce simt.
Am curajul sa ma predau sentimentelor mele.
Am puterea sa traiesc aceasta experienta.
Am infruntat si alte situatii grele in viata mea, o sa reusesc si de data asta.
Chiar si atunci cand sentimentele mele imi sunt total straine, stiu ca sunt normale pentru oamenii tristi.
Tristetea inseamna o munca interioara foarte mare si trebuie sa fiu bun cu mine in acest timp.
Imi acord timpul de care am nevoie.
Este in regula daca sunt geloasa pe mamele cu copii.
Ma voi descurca cu aceasta experienta.
Sunt trista. Nu: Tristetea m-a doborat.

Veti citi de mai multe ori pe zi mesajele pozitive sau va veti inregistra pe o caseta (insotita de o muzica meditativa) pe care o veti asculta regulat pentru a reprograma spiritul dumneavoastra. Veti lipi un biletel cu aceste mesaje pe oglinda sau pe frigider. Daca nu mergeti inainte, puteti stabili constient gandurile dumneavoastra pentru a formula scopuri si ceea ce puteti face pentru a iesi din starea de tristete si pentru a va indrepta spre o noua directie.
Daca nu reusiti sa va reveniti singuri este necesara cateodata apelarea la ajutor terapeutic, in special cand se suprapun mai multi factori agravanti (de ex. pierderea despre care evitati sa vorbiti, intamplari subite, pierderi neacceptate, mai multe pierderi in intr-un timp scurt). Acolo puteti primi ajutor, puteti recupera ce ati pierdut si rezolva sarcinile nerezolvate pentru a va putea lua cu adevarat ramas-bun. Cand va reprimati mai mult timp tristetea, puteti activa si trai multi ani mai tarziu sentimentele reprimate.

Cand este necesar ajutorul terapeutic?

In continuare este prezentat un rezumat al acelor simptome care fac recomandabil ajutorul terapeutic (de Sr. Jane Marie Lamb dupa J. William Worden):
Cele cinci misiuni ale persoanei indoliate nu sunt rezolvate
Tristete intensa in momentul in care vorbiti despre pierdere, desi au trecut ani
Reactie de tristete excesiva la intamplari nesemnificative
Parintii nu golesc mult timp camera bebelusului
Impulsuri de autodistrugere (de ex. abuzul de alcool, de droguri, bulimie, pericol de sinucidere)
Fobie continua referitoare la boala sau moarte
Dusmanie continua, furie sau manie reprimata, ceea ce conduce la un comportament „de lemn”
Simptome de depresie de la 18 pana la 24 de luni
Ineficienta in zilele obisnuite de la 18 pana la 24 de luni
Neglijenta grosolana continua a relatiilor sociale
Nepotrivirea la nici o situatie este perceptibila
Tema pierderii intervine intotdeauna in discutii
Respect extrem de scazut de sine
Probleme continue cu partenerul (invinuiri, ranchiuna)
La copii: randament scazut la scoala si comportament continuu agresiv, ostil, balbaiala, precum si comportament continuu regresiv (de ex. comportament de bebelus, enurezis s.a.)