Inainte, in timpul sau dupa disparitie, vorbitul despre copilul pierdut trebuie privit ca fiind pentru mamele de ingeri o oportunitate de a-si arata dragostea si de a aduna amintiri ale copilului lor. Discutia despre copilul pierdut cu o persoana care stie sa asculte are un efect terapeutic. Faptul ca mamele se simt triste, nervoase, neajutorate sau singure, trebuie considerate de acum incolo reactii normale, asociate procesului de suferinta.
Suferinta este o reactie normala care apare in urma pierderii unei sarcini si este un proces fizic si afectiv extenuant. E foarte important ca mamele sa isi exprime suferinta si sa aiba parte de sprijinul necesar in aceasta perioada dificila. Acest proces dureaza mai mult decat cred multi dintre oameni, e nevoie de sase luni, un an sau de mai mult pana cand durerea si preocuparea de aceasta pierdere incep sa dispara. Dar de uitat, nu se uita niciodata!
joi, 24 februarie 2011
"Intr-adevar sa nasti un copilas este cel mai minunat lucru de pe pamant. Acum sunt mami de ingeras si de cate ori imi arde sufletul ma gandesc ca ea este intr-un loc fara durere si suspinare si ii este foarte bine acolo si ma mai gandesc la ce a scris o alta mami de ingerasi (redau cat imi aduc aminte): In ceruri erau multi ingerasi care tineau in mana o lumanare si erau minunati si veseli. Era insa un ingerasi printre ei care era trist si avea lumanarea stinsa. L-au intrebat de ce este trist si el le-a raspuns ca mami a lui plange de tristete si lumanarea lui se stinge mereu...si si-ar dori ca mami sa nu mai planga ca sa fie si el fericit ca ceilalti ingeras.Aceasta povestioara imi mai da uneori puterea sa inteleg ca ingerasii nostrii sunt linistiti intr-un loc minunat."EMMA
DESPRE NECAZUL UNOR PĂRINŢI CE SI-AU PIERDUT COPIII
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră! De întristat, nu aveţi cum să nu vă întristaţi. Este un lucru atât de firesc, încât şi Domnul, Care pretutindenea este, văzând suferinţa voastră, nu va fi jignit de faptul că întâmpinaţi cu durere în inimă ceea ce El - bineînţeles, din dragoste faţă de voi - a binevoit să vă trimită. Aşadar, întristaţi-vă, dar cu măsură, precum Iov. Lui Iov i s-au luat zece copii deodată... Bineînţeles, şi el s-a întristat, dar n-a lăsat întristarea sa să se reverse peste măsură, ci a biruit-o prin seninătatea cea născută din încredinţarea în voia lui Dumnezeu. „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat", încorda-ţi-vă şi Dumneavoastră să vă înălţaţi la treapta unei asemenea credinţe în Dumnezeu. Dacă nu veţi avea destulă credinţă, strigaţi către Dumnezeu, Care este aproape şi ajută grabnic, iar El vă va plini lipsa. Dumneavoastră înşivă aţi arătat izvorul de unde trebuie să luaţi mângâiere: credinţa în faptul că odraslele voastre se află lângă Dumnezeu în mai bună stare decât erau în braţele Dumneavoastră părinteşti. Ei nu sunt lipsiţi nici de împărtăşirea cu Dumneavoastră, ci vă sunt aproape. Eu cred că sunt foarte miraţi văzând că plângeţi şi se întreabă unul pe altul: „De ce plâng tăticul şi mămica ? Nouă ne e atât de bine. Nu vrem înapoi, ci vrem ca ei să se mute la noi mai repede". Vă sporiţi jalea pentru cei răposaţi şi prin închipuirea înşelătoare a stării lor de după moarte. Vă închipuiţi cum zac în mormânt, cum sunt coborâţi în pământul umed şi întunecat. De fapt, îndată ce sufletul a ieşit din trup, merge pe altă cale. Trebuie să vă închipuiţi sufletele lor „în loc luminat, în loc de răcoare". Iar Dumneavoastră vă chinuiţi aproape degeaba. Binevoiţi a vă linişti puţin câte puţin, până ce vă veţi linişti cu totul. Nu uitaţi nici să înălţaţi mulţumită către Dumnezeu, căci pentru toate se cuvine să mulţumim lui Dumnezeu. Vă doresc deplină reuşită în aceasta. Dumnezeu a toată mângâierea să vă mângâie cu mângâierea Sa părintească. Ce învăţăm de aici ? Trebuie să arătăm atât lui Dumnezeu cât şi oamenilor că nu în desert ni s-au tot repetat adevărurile dumnezeieşti. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă mângâie. Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu, Episcopul TeofanSursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mantuirea in viata de familie, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2004 - pag 32
miercuri, 23 februarie 2011
...
Daca tu ai sti ,cu cata dragoste urmaresc pasii tai daca tu ai sti cu cata dragoste usuc lacrimile tale ,daca tu ai sti cu cata iubire te prind de mana,si daca-i sti ca fiecare respir al tau,invie zambetul meu.As vrea sa zbor impreuna cu tine ,si cred ca-ntro zi vom reusi.Eu sunt Ingerul tau,acel inger care in fiecare dimineata te trezeste cu-n pupic,si in fiecare noapte,descchide aripile sale sa-ti incalzeasca inima.Eu sunt ingerul tau cel care nu te va lasa niciodata.Dca tu ai sti cu cata bucurie a-ti stau in brate cand zambesti?daca tu ai sti ca-ti sunt alaturi mereu,cand esti suparata.as vrea sa te vad zambind mereu,MAMA
marți, 22 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)